Totalul afișărilor de pagină

vineri, 11 martie 2016

Pe toate le port in suflet ...

Amintirile ...sunt acele clipe cand imi vin in minte momentele frumoase din viata mea. Ele intotdeauna raman in sufletul si inima mea,dar cateodata simt nevoia sa las toata bucuria lucrurilor frumoase la vedere...dar ma razgandesc si le las acolo ascunse pentru ca imi dau seama ca acolo in sufletul meu,ele vor fi mereu protejate si nealterate. Sunt si amintiri care dor,dar am invatat  ca ele sunt singura dovada ca au existat si indiferent de ce au fost stopate de timp,ele vor ramane acolo pentru ca sunt clipele mele de viata. Pe toate le port in suflet indiferent ca sunt bune sau rele,ele sunt amintirile mele care ma fac sa ma bucur de acele franturi de viata ...ele reprezinta  acele clipe care atunci cand voi fi trista,imi vor da cate o clipa de fericire.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

2 comentarii:

  1. ...Vara pe munte, vremea se schimbă repede. Acum dogorește soarele, acum plouă abundent. Sau chiar ninge. Depinde ce aduce vântul, de unde suflă, de la ce depărtare. Doar de întoarcerea lui pot fi sigur. E tare pus pe șotii... Câteodată, când stau pe prispă, se apropie încet cu o aromă pe care să o ghicesc sau cu o frunză căzută, din cine mai știe ce copac, și apoi deodată se umflă și se întețește, doar doar să mă răstoarne! Într-o vreme îmi legam scaunul de unul din stâlpi, ca să nu-l pierd. Dar de cum intram în casă vedeam că scaunul nici nu se clintea. Păi sigur... Nu mai eram în el. Ce să facă cu scaunul? Pe mine ar vrea să mă piardă. Câteodată chiar bate atât de tare încât pare că are să-mi ridice casa, să o ia cu el, nicăieri. Dar m-am obișnuit cu glumele astea. Poate că o s-o ia într-o zi. Ei și? Nimeni nu trăiește veșnic, în casa lui... Până una alta însă mă bucur de liniștea dinăuntru. Aici vara e mereu blândă, iar frunzele aduse de vânt trebuie să rămână de cealaltă parte a ferestrelor. Câteodată le zâmbesc și lor, în timp ce se desprind pentru a fi duse iar, mai departe. Iar dacă una se întâmplă să se strecoare prin vreo crăpătură, ajunge în foc, cu care repede se confundă, ca și cum din el s-ar fi născut; frunze galbene, frunze roșcate, scântei din suflet, stelele mele cu coadă, când ursitoare, când căzătoare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos Andrei ptr comentarii. Ca de fiecare data te intreci pe tine ptr ca la fiecare postare,comentariul tau este o incantare sa-l citesc. Foarte frumos ai scris...parca ptr o clipa am vizualizat tot ce ai povestit tu. Multumesc!!! Iti doresc din suflet o viata plina de miracole,pace ,lumina si iubire!

      Ștergere