Totalul afișărilor de pagină

luni, 25 ianuarie 2016

Ne pierdem in cuvinte...

Traim parca intr-o lume paralela  si suntem tentati sa judecam oamenii prin ochii mintii noastre. Sau mai bine spus sa fim judecati. Poate multi ne invidiaza... ne cred fericiti si realizati si asteapta de la noi sa daruim mereu doar noi...sa le facem zilele fericite si frumoase....sa-i ascultam atenti.....dar putini uita ca si tu esti un om . Am ajuns sa-i judecam pe altii sau sa fim noi cei judecati. E greu insa de inteles cum de am ajuns noi, oamenii, sa fim chiar atat de priceputi in a-i judeca pe altii.  Pentru  multi   este mai usor sa judece oamenii decat sa-i cunoasca...pentru  ca a cunoaste un om  iti trebuie mult   timp si rabdare.  Din pacate, judecam si suntem judecati dupa prima impresie ...trist dar adevarat.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

2 comentarii:

  1. Gabriela, Gabriela, inimă prietenă, vă mulțumesc pentru că vă pot numi astfel. Primesc cuvintele dumneavoastră și trăirile din spatele lor și vi le ofer în schimb pe ale mele. Să nu ne lege vreodată și să nu ne despartă!

    Gabriela, povara minții - cât de grea probabil că este pentru atât de mulți oameni. Îi epuizează de puținele resurse ale inimii, pe care nu știu să și le crească. Trebuie să fie ceva la rădăcina slăbiciunii în oameni, ceva care a avut mai mult de o viață de om să se specializeze în acuzări și în victimizare. Când ați spus că e greu de înțeles cum de am ajuns noi, oamenii, să fim atât de pricepuți în a-i judeca pe ceilalți era probabil o mustrare indirectă, o remarcă retorică. Însă mi-a amintit de visul colectiv al suferinței și de parazitul din filozofia lui Don Ruiz - poate că v-ați simți mai bine, sau măcar înțeleasă, dacă ați reciti ”Arta de a iubi”?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mintea-i capabilă de multe năzdrăvănii; chiar grozăvii adesea. Este bine să trasăm limite în interacțiunile cu ceilalți. Pentru că nu putem să îi schimbăm, nu e așa? Pentru că trebuie să avem grijă de noi înșine, să îngrijim în noi puterea de-a trăi frumos. Limitele însă trebuie să le trasăm întâi față de propria noastră minte. Și noi putem, nu e așa? Pentru că ne putem călăuzi cu ceva mai bun decât mintea. De acolo vine și măsura după care e potrivit să exprimăm iubirea față de fiecare.

    ...Știți, Gabriela, și eu vă judec tot după prima impresie: Am căutat să văd în dumneavoastră ce poate fi mai frumos ca să pot exprima ceva cât de frumos. Și dincolo de exprimarea noastră imperfectă pot încă să găsesc inspirație în visul despre relații perfecte între oameni când citesc ceea ce ați scris și când vă scriu.

    RăspundețiȘtergere