Cred ca in ultimul timp, noi oamenii ne-am pierdut omenia...acel strop
care ar trebui sa existe in fiecare din noi...astazi am fost martora
unei atitudini de neinteles...unei femei,cred ca i sa facut rau si a
alunecat urat rau pe gheata, incat si-a fracturat piciorul. Statea pe
jos si se vaita de durere,iar cei din jur treceau nepasatori...ba mai
mult erau foarte revoltati ca cineva le sta in cale...nimeni nu sa oprit
macar sa intrebe ce sa intamplat...daca are nevoie macar de un mic
sprijin,astfel am gasit de cuvinta sa ma opresc din drumul meu ,sa vad
ce se intampla cu ea...apoi m-am hotarat sa sun la salvare. Stau si ma
gandesc,cum ne-am pierdut omenia,solidaritatea si spiritul de
ajutorare...nu...nici nu vreau sa cred ca in acest caz putem gasi scuze
ca viata este dura,ca si noi avem probleme.Noi suntem vinovati ca ne
schimbam pe zi ce trece si din pacate in mai rau,pentru ca indiferent
cat de sarac si amarat ar fi acel om,el poate avea omenia si
demnitatea lui.
Am început scriindu-vă explicații despre ceea ce se întâmplă. Dar nu am putut evita, în descrierea unei imagini clare a realității, să pun în evidență negativul din viața noastră. Așa că am renunțat, ca să nu adaug la povara celor ca dumneavoastră cărora le pasă; căci pentru ceilalți care ar citi, niște cuvinte nu ar face nici o diferență.
Pentru că indignarea pe care ați exprimat-o aici este, cred, menită ca un semnal de alarmă, în încercarea de a declanșa o schimbare în bine, la fel am să spun și eu doar câteva cuvinte în sens pozitiv. Dumneavoastră v-ați adresat conștiinței - eu am să încerc să apelez la rațiune doar, argumentând în favoarea omeniei.
Omenia constă în a avea nevoie să le fie bine altor oameni și a acționa spre satisfacerea acestei nevoi.
Binele cuiva constă în integritatea ființei sale și a bunurilor sale obținute și deținute sau întreținute în mod legal și moral. Ființa umană include fizicul, psihicul, capacitatea mentală, fără a se limita la acestea. Bunurile pot fi obiecte, activități în desfășurare - al căror scop poate fi concretizat prin alte bunuri, sau relații, simple sau complexe (statut social), cu alți oameni. Integritatea include șansele de dezvoltare, conform alegerilor proprii, cel puțin după modelul existenței mulțumitoare a altor oameni.
A avea nevoie să le fie bine altora vine dintr-o percepție a identității comune într-un plan superior față de cel al existenței materiale. Intensitatea nevoii este dată de măsura în care fiecare are dezvoltată acea componentă a ființei sale corespunzătoare planului superior numit.
Acționarea spre binele altcuiva nu e nevoie să fie în detrimentul nostru. Depinde de noi să pornim de la presupunerea că putem acționa în așa fel încât să ne fie bine și nouă și altora, pentru ca apoi să găsim o asemenea cale, dacă există.
Omenia folosește la menținerea calității vieții la un nivel mai ridicat decât în situația în care ne comparăm conștienți doar de diferențele dintre noi la nivel material.
Este un nivel comun, de egalitate, pentru cel sărac, amărât, sau în orice alt fel care exprimă conștiența unor lipsuri, și pentru cel bogat, mai capabil, mai de succes sau în orice alt fel apreciat în societate.
Ceea ce ne poate face egali este acționarea din omenie: Aceasta este expresie a componentei superioare a ființei umane prin care suntem conștienți de identitatea noastră comună. Fiind aceeași componentă în fiecare om, valoarea acționării din omenie este egală față de rezultate mărunte ca și față de rezultate extraordinare.
În plus față de ușurarea pe care ne-o aduce a ne ști egali celorlalți într-un plan, omenia ne face să ne simțim bine; ceea ce, în general, este considerată măsura unei calități ridicate a vieții. A ne simți bine este rezultatul exprimării libertății de a trăi; care vine din eliberarea prin lărgire a conștienței.
În concluzie: Omenia ne ajută să trăim mai bine indiferent de circumstanțele materiale și sociale din prezentul nostru. Tot ce avem de făcut este să ne știm egalii celorlalți la un anumit nivel, unde suntem ca o singură persoană, și să acționăm din această perspectivă a unității, înțelegând că binele fiecăruia este la fel de important. În același timp, trebuie să respectăm diferențele dintre noi - binele este ceva asupra căruia fiecare are dreptul să decidă pentru sine, respectând impunerile legii și ale moralității.
Aceste idei, sau altele asemănătoare - mai bine formulate, le-aș propune pentru învățare. Aplicarea lor necesită dezvoltarea spirituală, care este mai ușor de obținut de către oamenii cu un profund sentiment al apartenenței la un grup social - așa cum îmi imaginez că sunt majoritatea - în cadrul unor activități colective, precum mersul la biserică, discutarea în cluburi cu temă spirituală a conținutului unor cărți, sau orice activități desfășurate în cadrul familiei sau într-un cerc de prieteni unde ar fi împărtășite credințe spirituale aflate în sprijinul omeniei.
Am început scriindu-vă explicații despre ceea ce se întâmplă. Dar nu am putut evita, în descrierea unei imagini clare a realității, să pun în evidență negativul din viața noastră. Așa că am renunțat, ca să nu adaug la povara celor ca dumneavoastră cărora le pasă; căci pentru ceilalți care ar citi, niște cuvinte nu ar face nici o diferență.
RăspundețiȘtergerePentru că indignarea pe care ați exprimat-o aici este, cred, menită ca un semnal de alarmă, în încercarea de a declanșa o schimbare în bine, la fel am să spun și eu doar câteva cuvinte în sens pozitiv. Dumneavoastră v-ați adresat conștiinței - eu am să încerc să apelez la rațiune doar, argumentând în favoarea omeniei.
Omenia constă în a avea nevoie să le fie bine altor oameni și a acționa spre satisfacerea acestei nevoi.
RăspundețiȘtergereBinele cuiva constă în integritatea ființei sale și a bunurilor sale obținute și deținute sau întreținute în mod legal și moral. Ființa umană include fizicul, psihicul, capacitatea mentală, fără a se limita la acestea. Bunurile pot fi obiecte, activități în desfășurare - al căror scop poate fi concretizat prin alte bunuri, sau relații, simple sau complexe (statut social), cu alți oameni. Integritatea include șansele de dezvoltare, conform alegerilor proprii, cel puțin după modelul existenței mulțumitoare a altor oameni.
A avea nevoie să le fie bine altora vine dintr-o percepție a identității comune într-un plan superior față de cel al existenței materiale. Intensitatea nevoii este dată de măsura în care fiecare are dezvoltată acea componentă a ființei sale corespunzătoare planului superior numit.
Acționarea spre binele altcuiva nu e nevoie să fie în detrimentul nostru. Depinde de noi să pornim de la presupunerea că putem acționa în așa fel încât să ne fie bine și nouă și altora, pentru ca apoi să găsim o asemenea cale, dacă există.
Omenia folosește la menținerea calității vieții la un nivel mai ridicat decât în situația în care ne comparăm conștienți doar de diferențele dintre noi la nivel material.
RăspundețiȘtergereEste un nivel comun, de egalitate, pentru cel sărac, amărât, sau în orice alt fel care exprimă conștiența unor lipsuri, și pentru cel bogat, mai capabil, mai de succes sau în orice alt fel apreciat în societate.
Ceea ce ne poate face egali este acționarea din omenie: Aceasta este expresie a componentei superioare a ființei umane prin care suntem conștienți de identitatea noastră comună. Fiind aceeași componentă în fiecare om, valoarea acționării din omenie este egală față de rezultate mărunte ca și față de rezultate extraordinare.
În plus față de ușurarea pe care ne-o aduce a ne ști egali celorlalți într-un plan, omenia ne face să ne simțim bine; ceea ce, în general, este considerată măsura unei calități ridicate a vieții. A ne simți bine este rezultatul exprimării libertății de a trăi; care vine din eliberarea prin lărgire a conștienței.
În concluzie: Omenia ne ajută să trăim mai bine indiferent de circumstanțele materiale și sociale din prezentul nostru. Tot ce avem de făcut este să ne știm egalii celorlalți la un anumit nivel, unde suntem ca o singură persoană, și să acționăm din această perspectivă a unității, înțelegând că binele fiecăruia este la fel de important. În același timp, trebuie să respectăm diferențele dintre noi - binele este ceva asupra căruia fiecare are dreptul să decidă pentru sine, respectând impunerile legii și ale moralității.
RăspundețiȘtergereAceste idei, sau altele asemănătoare - mai bine formulate, le-aș propune pentru învățare. Aplicarea lor necesită dezvoltarea spirituală, care este mai ușor de obținut de către oamenii cu un profund sentiment al apartenenței la un grup social - așa cum îmi imaginez că sunt majoritatea - în cadrul unor activități colective, precum mersul la biserică, discutarea în cluburi cu temă spirituală a conținutului unor cărți, sau orice activități desfășurate în cadrul familiei sau într-un cerc de prieteni unde ar fi împărtășite credințe spirituale aflate în sprijinul omeniei.