Viata ne da o multime de lectii…iar amintirile, desi dor, fara ele n-as
putea exista. Din ele invat cate ceva in fiecare zi, ele imi dau
puterea de a crede in visele mele. Prin amintiri ratacesc noaptea
tarziu, cand mi-e dor de mine... de mine cea adevarata, cea naiva, cea
plina de sperante si vise, cea capabila sa planga din cauza unui cuvant
sau sa daruiasca zambete neconditionat.Pot sa traiesc si in trecut, m-am intors in timp de multe ori si de
fiecare data situatiile pe care incercam sa le depasesc parca se
repetau, dar totusi traiesc mai bine prezentul...traiesc clipa fiecarei
zile...si parca este mai bine.De multe ori este foarte greu sa stai de vorba cu tine,sigur cu conditia
sa fi sincer ...este o lupta pe care o porti cu tine si cu imaginile
celorlalti. In camera sinceritatii unde esti singur trebuie sa poposim
mai des ca sa-ti auzi bataile inimii...acolo poti sa-ti raspunzi
propiilor acuze,pentru ca acolo ne intalnim cu totii intr-o buna zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu