Totalul afișărilor de pagină

duminică, 26 aprilie 2015

Fericirea este o alegere ...

Cum se face ca uneori, un singur element, o privire, un cuvant, o frantura de gand, sunt de ajuns sa ne schimbe cu totul starea? Sa ne arunce din cea mai frumoasa energie, plina de speranta si lumina, in intunericul lipsei de valoare?

Ce echilibru este acesta? Cum se intampla ca uneori, o singura persoana e de ajuns sa te apuce din cadere si sa iti ofere o alta optiune: fie ea, doar o gluma, hilara in sine sau o autoironie ce scoate situatia din haina serioasa si grava si o imbraca in haine de clovn, plus nasul gogosar :-); sau, pur si simplu, iti ofera o noua perspectiva, de la cateva etaje mai sus, un nou context in care sunt altii, si nu putini, care sunt atat de departe de conditiile si resursele, la care noi avem acces si totusi sunt mai luminosi.

Cum se face alteori, ca atunci cand intri intr-un grup, mai mult ca sigur, nivelul de energie va creste. E de ajuns, ca un numar relativ mic de persoane din grup, sa aiba o energie pozitiva, sa aiba zambetul pe fata, sa aiba o atitudine ferma, sa aiba mintea si inima deschise si intreg grupul isi ridica frecventa, intr-o clipita. Cum se face, ca in general, chiar si in grupuri mici, energia se transfera si se multiplica, iar cand pleci, simti ca plutesti, uneori chiar poti sa preiei mai multa energie, decat esti pregatit sa procesezi, si asta poate fi extenuant. 

Si cum facem sa nu cadem cand intr-una, cand in cealalta dintre extreme? Cum facem sa ne pastram echilibrul si starea, fara sa fim afectati de ceilalti intr-o asemenea masura, incat sa ne dezechilibreze? Cum facem sa nu devenim dependenti de una din extreme sau de ambele pe rand? Caci, nu-i asa, depresia e la fel de atractiva si voluptoasa, ca si excesul de bucurie? Si uneori, tendinta noastra este sa cautam acele ganduri, acei oameni, acele locuri, acele lucruri, care ne mentin in starea noastra hipnotica, familiara, de victima.

Cum ne afecteaza starea altor persoane? Suntem vulnerabili sau imuni? 

Cand o persoana intr-o stare proasta, deprimat, pesimist, nervos, iritat, intra in acelasi spatiu, sau sta langa noi, resimtim imediat starea lui. Uneori, aceasta este atat de puternica, incat o preluam fara sa ne dam seama. La fel de bine, intr-o camera plina cu oameni abatuti, intra un optimist, vesel, un om luminos, si in fractiuni de secunda, toti se acordeaza cu el. Vibratia intregii sali se ridica si devine generatoare de energie.
La nivel inconstient, starea noastra va fluctua mult in functie de mediu. Ne vom orienta in actiunile noastre dupa nivelul energetic care ne atrage cel mai mult in acel moment. 

Ce s-ar intampla insa, daca am constientiza ce simtim? Am fi capabili sa ne mentinem nivelul de energie pozitiva, sau am putea macar sa oprim, sa ne aparam, de energia negativa a celuilalt? 

Toti, emanam energie sub forma de vibratii, in fiecare secunda. Calitatea vibratiilor noastre este definita de gandurile si emotiile predominante din acel moment. Ganduri optimiste, de bucurie, veselie, apreciere, genereaza vibratii inalte, pozitive; ganduri negre, triste, furioase, genereaza vibratii grele, dense, joase. 

Traindu-le pe pilot automat, in caruselul gandurilor si emotiilor servite din inconstient, suntem mult mai vulnerabili la vibratiile celor din jur, si acestea ne afecteaza mult mai mult. Pentru a inceta sa fim la dispozitia altor oameni, avem nevoie sa devenim constienti de propriile noastre ganduri si modul in care acestea ne traseaza starea. Sa ne surprindem exact in momentul marilor treceri de la o stare la alta, si sa prindem acele ganduri in flagrant. Apoi, sa le schimbam constient. Cu puterea alegerii noastre. 

E bine sa evitam capcanele intinse de predictia de autodeterminare, creata de propriile noastre asteptari. Cu cat asteptarile noastre sunt mai bine definite, la un anumit nvel, care ne creioneaza pe noi intr-o lumina favorabila, sau cu cat asteptarile sunt mai mult proiectate pe ceilalti, asteptam mai mult din afara, de la altii, decat de la noi insine, cu atat caderile sunt mai spectaculoase. 

Drumul catre echilibru, incepe cu nivelul personal. Nu se pot obtine multe rezultate, dintr-un punct in care exista tristete, anxietate, vaicareli, depresie. E adevarat ca odata cu noul stil de viata, pentru multi dintre noi, a trai inseamna lupta cu facturile, inchisoarea unui job, compromisuri pentru o rata la banca. Un mod de a trai total nenatural raportat la esenta umana. Un mod de a trai care perpetueaza vibratiile joase si dense si face din ce in ce mai greu de mentinut vibratia pozitiva.
Si totusi, in ciuda acestui fapt, exista foarte multi oameni care reusesc sa isi apere linistea interioara si momentele de bucurie, indiferent de ce e in jurul lor. Sunt oameni care au ajuns la un nivel, unde vad viata lor dincolo de nevoia de mancare, adapost si sex. Sunt oameni ale caror existente au un scop, fac parte dintr-un plan divin, mai inalt decat nivelul supravietuirii. Sunt oameni care au raspunderea propriei lor fericiri. Si asta este principalul lor job si marea lor contributie la frecventa aceste planete. 

Fericirea este cu siguranta cel mai bun exemplu de “antreprenoriat”. Nu te poti angaja sa lucrezi intr-o fabrica de fericire si sa fii un simplu executant, fara raspundere, iar la capatul liniei de productie, sa rezulte camioane si camioane cu fericire. Daca fericirea ar putea fi ambalata, cred ca s-ar fi inventat demult pastilele respective. Tu esti cel care creaza fericire.

Ceea ce este foarte clar, este ca nevoia de fericire este din ce in ce mai pregnanta. Senzatia de insuportabilitate a negativului, stresului, a lipsei de sens, e din ce in ce mai mare. Suntem toti conectati intre noi. Cand sufera unul, suferim toti. Chiar daca la un nivel subtil, imperceptibil. 

Cea mai importanta informatie despre fericire insa, este ca ea este o alegere. Putem sa schimbam modul in care ne simtim, schimbandu-ne gandurile. Pana la urma, la finalul fiecarei zile, existenta noastra este doar o picatura in marele ocean al universului, dar singura noastra modalitate de a contribui este sa ne pastram nivelul energetic pozitiv.
Din pacate, suntem prea putin constienti de marea diferenta intre cele doua stari. Emotiile pozitive, sentimentul de iubire, apreciere, acel simplu gest de a multumi, au un impact mult mai mare decat ne putem noi imagina. La nivel celular, la nivelul cuantic, aceste caracteristici ale constiintei, joaca un rol foarte important in crearea realitatii noastre de zi cu zi, joaca un rol extrem de important in sanatatea noastra fizica si in atragerea anumitor oameni, lucruri si situatii. 



Fericirea este o alegere. Observatorul creaza realitatea. Observatorul alege ca fotonul sa fie particula, nu unda. Suntem observatori, atunci cand observam si ne observam in mod constient. Cream realitatea asa cum o dorim, atunci cand ne folosim mintea si vointa pentru a manifesta ce este in inima noastra. Cream fericire, atunci cand inima noastra este curatata de reziduurile mintii, iar carma in deriva a subconstientului este preluata de constiinta. 
-sursa-http://ibolyaberes.blogspot.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Puterea de a o lua de la capăt...

După ce trecutul te sfâșie ca pe o cârpă uzată în zeci de bucăți și te lasă să zaci într-un colț obscur, înveți să te aduni.
Înveți cum să te coși la loc. Uneori rămâi fără ață așa că trebuie să te oprești.
Alteori simți împunsăturile acului atât de reale încât îți spui „ până aici”.
Uneori reușești să faci nod și să te privești. Nu-i așa că bucățile rupte și cusute la loc arată altfel ?
Nu-i așa că pari un alt TU după toate aceste încercări și împunsături? Nu-i așa că nu îți mai pasă de cusăturile strâmbe și de bucățile ce par să nu se potrivească?
Nu-i așa că acum pari să te uiți la altcineva care-ți pare familiar, dar într-un mod ciudat, străin?
Poate că ești o altă cârpă.
Poate că ești formată din bucăți străine ție.
 Poate că acum ai învățat să te respecți, să te privești din alte puncte de vedere, să te iubești.
Poate că după ce ai fost întoarsă pe dos, murdărită, călcată în picioare și ruptă ai învățat o lecție prețioasă, o lecție pe care nu o vei uita niciodată: cei mai puternici oameni sunt cei care continuă lupta vieţii după ce au pierdut totul.
sursa- Anasstassya-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 23 aprilie 2015

Momentul prezent ...

Momentul prezent este singurul moment care contează cu adevărat. Decide să faci parte dintr-un prezent existent și din trecut. Decide să lași în urmă tot ceea ce nu te reprezintă, tot ceea ce nu mai face parte din viața ta. Decide să aduci în prezent doar oamenii care au fost alături de tine în momentele de cumpănă , doar sentimentele curate și sincere care au triumfat în lupta cu greutățile vieții, doar partea din tine care continuă să spere, să zâmbească, să trăiască fiecare clipă la intensitate maximă. Decide să faci din momentul prezent nu doar o amintire de care îți vei aduce aminte la bătrânețe ci cea mai bună, mai frumoasă, mai extraordinară parte a vieții tale. Decide ce este cu adevărat important pentru tine, pe cine îți dorești și pe cine vezi într-un viitor apropiat, ce îți dorești să realizezi și folosește-te de tot arsenalul dăruit ție ca să ieși învingător. Nimic nu este mai important și mai valoros decât momentul care stă să treacă. L-ai prins ? Fă ceva din el. Modelează-l ca pe un aluat, dă-i formă și creează perfecțiune.
-sursa -Dincolo de vise- 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 22 aprilie 2015

Nimeni ...

Nimeni nu trebuie să știe ce mă doare, nimeni nu trebuie să-mi plângă de milă. Nu-mi afișez grijile și problemele în fața tuturor, le păstrez pentru mine. Puțini oameni știu ce mă doare, ce-mi lipsește și cât sau pe cine iubesc. Puțini oameni cunosc misterele ascunse în sufletul meu, dar nu-i condamn pentru că eu am ales să fie așa. N-am încredere în mulți oameni, n-am încredere în cei care se declară perfecți sau buni. N-am încredere în cei care îmi povestesc doar lucrurile bune pentru că am învățat că fiecare ascunde un defect, fiecare ascunde o poveste și o slăbiciune.
-sursa-Eu Sunt Femeie-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 21 aprilie 2015

Lumea ...

”Lumea este doar o bucată de gumă de mestecat care se mulează după forma dinților tăi. Cei care ne înconjoară și pe care îi atragem în jurul nostru sunt expresia sinceră a ceea ce suntem.”
Chris Simion - ”Ce ne spunem când nu ne vorbim”

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dar acum stiu un lucru...

Am avut momente in viata mea care m-au marcat si pe care nu pot sa le uit oricat as vrea...momente pentru care am suferit si care erau sa ma coste viata...sigur acea perioada m-a marcat pentru totdeauna...dar ce pot sa fac eu...efectiv fac parte din experienta mea de viata. Dar acum stiu un lucru...ca in viata nimic nu este intamplator,ca din fiecare intamplare inveti ceva si ca prezentul este adevarata viata...de fapt viata este o clipa...si inca o clipa...cu alta clipa...cu vise in secunde...vise in trairi...si ca nu avem dreptul sa oprim clipa si nici visele sa nu le transformam in realitate. Asta este...din pacate toti suntem la cheremul timpului...acest timp care este nemilos,care uita si trece repede peste noi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 19 aprilie 2015

Oamenii care mă dezamăgesc...


Oamenii care mă dezamăgesc constant creează distanțe între sufletul meu și sufletul lor, distanțe pe care nici măcar nu vreau să le mai parcurg. M-au obosit cumplit încercările de a rămâne aproape de oamenii care intenționat sau nu m-au rănit, nu m-au apreciat ori mi-au tulburat liniștea interioară.
Nu mai sunt dispusă să irosesc nici măcar o lacrimă pentru oamenii care se pierd. Nu-mi mai îngădui să mă irosesc.
Am obosit, mă înțelegi? Resimt în fiecare celulă presiunea, stresul și străduința de a satisface nevoile celor din jurul meu. Pentru că așa am fost eu crescută, știi? Să ascult, să respect, să-mi pese, să am grijă ce impresie fac despre mine. Ei bine, acum nu-mi mai pasă ce părere au ceilalți despre mine, dacă văd ce văd și eu în oglindă sau dacă îmi văd un corn în frunte, dacă sunt de acord cu ce cred, ce simt ori ce fac. Nu mă mai interesează. Pur și simplu. Și nu mai lupt să păstrez pe nimeni în viața mea. M-am convins că pentru oamenii care te vor nu trebuie să duci nici o luptă. Ei sunt acolo. Sau nu. Uneori, ești doar tu. Și e ok. E ok ca uneori să nu-ți mai pese, să nu te mai doară. E ok să spui că nu-ți convine, că te-ai săturat, că nu mai vrei. Da, e ok.
Ar trebui să încerci și tu. Mă gândesc că o pauză de nepăsare e exact ce-ți trebuie!
sursa- http://momenteinviata.ro/-
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Totul a fost minunat...

Astazi am rasfoit un album de fotografii ...m-am intors un pic in trecut si mi-am adus aminte cu zambetul pe buze de primele clipe cand am fost invatata sa iubesc muzica si mai ales...pianul...bunul meu prieten care m-a insotit toata viata...el pianul m-a invatat sa visez cu ochii inchisi indemnandu-ma sa simt muzica,asta se intamnpla cand aveam sapte ani. Totul a fost minunat,asa ca va indemn si pe voi sa inchideti
ochii...visati...dar cu sufletul deschis...pentru ca vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie tine pret de o clipa...ca tot ce dai este gratis,iar ce primesti are un pret.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 17 aprilie 2015

Timpul nu se opreste pentru nimeni...

Se spune ca timpul este necrutator,dar ca si vindeca orice rana...asa e viata iti daruieste si apoi iti ia ceva tocmai cand atunci ai cea mai mare nevoie. De multe ori tot timpul poate fi un prieten care te ajuta sa uiti...noi oamenii suntem intr-o cursa continua cu timpul si mereu pierdem nu doar cursa...ci o viata intreaga. Cred ca trebuie sa avem timp sa spunem celor dragi cat de mult ii iubim...e timpul sa spunem fara sa ne simtim jenati "iarta-ma"...e timpul sa admiram  tot ce este frumos in jurul nostru...dar noi nu intelegem acest aspect decat in ultimile clipe ale vietii. M-am gandit mereu si mi-am dat seama ca singurul loc unde timpul nu patrunde este in gandire si in sentimente...da...timpul nu se opreste pentru nimeni,merge mai departe...uneori as vrea eu sa dau timpul inapoi,dar nu pot,pentru ca stiu ca nimeni nu poate sa faca asa ceva...oricat de mult si-ar dori.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 15 aprilie 2015

Suntem unici ...

Da, viata e frumoasa,faptul ca traim si suntem unici e o minune…si eu ma supar pentru un banal internet...poate ca oboseala acumulata, starea de tensiune si toata nebunia din jurul meu, toate astea la un loc si-au pus amprenta asupra mea in ultimul timp. Sunt zile in care imi vine sa renunt, sa depun armele dar cred ca ursitoarele au fost prea generoase cu mine si printre altele, mi-au daruit rezistenta si incapatanarea de a obtine tot ce vreau eu... in sensul bun al cuvantului. Si am in continuare un soi de inocenta care ma face sa mai cred in oameni...vorbesc de adevaratii oameni si de valorile pe care le pastreaza, le creeaza si le imbogatesc, acei oameni care cauta si gasesc pretutindeni frumosul. Am invatat sa nu-i mai las in viata mea pe cei care se abandoneaza , si fac pact cu uratul,pe cei care nu stiu sa se lupte pentru ei cu adevarat. Maine sper  ca va fi mai bine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 13 aprilie 2015

Încetează să te mai plângi ...

Încetează să te mai plângi când îți sună ceasul dimineața. Sunt atâți bătrâni cărora li s-a terminat șirul zilelor, sunt atâția oameni slabi care și-au pus capăt zilelor, sunt atâția tineri care și-au pierdut viața într-un accident noaptea trecută, cea în care tu ai dormit liniștită, sunt atâți bolnavi care nu se ridică din patul lor decât ajutați de cineva.
Știu că ai probleme și că viața ți se pare o luptă continuă, dar trebuie să fii recunoscătoare pentru că ai o nouă zi la dipoziție, în care te poți bucura de soare, de vânt și de stele. Luptăm zi de zi pentru a supraviețui, pentru a trăi mai bine, ne dedicăm pentru libertate și iubire, pentru idealurile și visurile noastre și uităm să trăim…
Pornește fiecare dimineață cu gândul că fiecare zi este unică, că momentele pe care le pierzi fiind morocănoasă nu le mai primești înapoi. Niciodată nu va mai fi 3 aprilie 2015 și acest gând îmi e suficient să trăiesc frumos, intens și să-i ridic bărcii mele pânzele sus!-sursa-http://femeiaputernica.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 12 aprilie 2015

Şi când te gândeşti ...

Cred că cel mai greu de trăit, sunt clipele acelea în care tu simţi că eşti singur, că nimănui nu-i pasă de ce crezi, de ce faci, de ce înduri, de ce te doare, de ce te topeşte, de ce te doboară....şi aştepţi. Aştepţi în linişte să se sfârşească ploaia care ţi-a înnourat ziua, zilele....Şi când te gândeşti cât de frumoasă e primăvara şi cât te mult o adori! Aşteaptă primăvara, aşteaptă să dea colţul ierbii şi să-ţi zâmbească cireşii înfloriţi! La cât de mult ai aşteptat până acum, mai aşteaptă un crâmpei de anotimp.-sursa-O viata de om-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Femeile au o mie de chipuri...

"Am o mie de chipuri si o mie de vieti.
Sunt bucatareasa pentru copiii mei si gatesc in fiecare zi, cu parul prins in basma si mainile arse de graba. Sunt sofer pregatit sa invarta volanul cu o mana si sa aseze gentile pasagerilor (mici sau mari) in portbagaj, apoi sa deschida portierele. Sunt o menajera care curata casa, spala rufele, schimba asternuturile, face pantofii. Sunt editoare sefa a unei reviste glossy pe care o concep, o nasc, o iubesc, o citesc, o cresc. Sunt dactilografa care culege textele scrise de mana, care pune diacritice articolelor culese in graba de colaboratorii dragi, care scurteaza, lungeste, corecteaza povestile scrise de altii. Sunt femeie de lume, pregatita sa mearga la evenimente unde oamenii zambesc si schimba amabilitati. Sunt o sotie docila, care isi ocroteste si-si serveste barbatul. Sunt sefa ascultata la revista mea si subalterna ascultatoare la publicatiile unde colaborez. Sunt scriitoare misterioasa, care scrie impletind adevaruri si fictiuni. Sunt prietena loiala a cititoarelor mele carora le impartasesc, pe bloguri, trairile mele reale, nemasluite. Sunt mama coplesita de treburi. Sunt o nevasta disperata. Sunt doctoranda si analfabeta. Sunt eleganta si fina. Sunt ciufulita si grabita. Sunt senzuala si ispititoare. Sunt repezita. Sunt calma. Sunt pioasa. Sunt pofticioasa. Sunt fericita. Sunt obosita. Sunt nedumerita… Sunt, ca orice femeie care traieste si munceste in Romania, femeie cu o mie de chipuri, fara ca asta sa insemne catusi de putin fatarnicie.
Cate chipuri ai tu?"-sursa-http://alice.revistatango.ro-


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 10 aprilie 2015

Trebuie sa accepti...

Stim cu totii ca in lumea noastra, totul este trecator...chiar si timpul.Suntem constienti ca ar trebui sa pretuim viata, sentimentele ,fiecare traire la adevarata lor valoare...ar trebui sa avem regrete pentru ce am facut astazi, pentru ca ziua de maine este un mister...si cine stie ,daca va mai fi!.Nu este usor sa supravietuiesti zilei ce a trecut...asa ca ar trebui sa faci un bilant in fiecare zi,sa tragi linie,sa calculezi ceea ce ai realizat  si ceea ce ai pierdut...sa retraiesti obstacolele in care tu singur te-ai simtit neputincios.Trebuie sa accepti cu sufletul deschis ceea ce iti ofera viata...sa te bucuri de lucrurile marunte ca de lucrurile mari. Sa indraznesti sa traiesti frumos...sa visezi cu ochii deschisi,sa schimbi ce trebuie schimbat si sa mergi pe drumul tau pana la capat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 9 aprilie 2015

De multe ori...

Deși suntem întotdeauna înconjurați de oameni, de multe ori ne simțim singuri și neînțeleși. De multe ori realizăm că deși am ajutat și am încercat să fim disponibili, când am avut nevoie toți s-au retras sau pur și simplu ne-au ignorat. De multe ori am fost nevoiți să ne descurcăm singuri și am rămas în liniște privind cum prietenii s-au rupt după atâtea sacrificii și promisiuni.
De multe ori simțim că sufletul ne este obosit, că nu mai avem încredere în vorbele oamenilor și realizăm că totul a fost o iluzie, că ne întoarcem de unde am plecat și puțini ne țin de mână când ne împiedicăm. Majoritatea ne dau drumul pentru că nu vor să pice.-sursa-Maria Cristiana Tudose-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 8 aprilie 2015

Vreau sa cred ...

Oricat ai incerca nu poti sa fugi de propiul tau destin...vrei nu vrei, trebuie sa-l urmezi pentru ca alta cale nu ai.Chiar daca drumul este  greu de strabatut ,pe calea lui ne indreptam pasii oricum.Cred ca toate lucrurile
se intampla cu un motiv si nimic nu e intamplator.Se spune ca destinul iti este scris de dinainte...si cred ca asa este.De multe ori esti tentat sa-ti pui intrebarea"de ce mi se intampla tocmai mie".Poate ca asa trebuie sa se intample!.Dar oricat ar fi viata ta plina de piedici,tu trebuie sa fi invingator...si vei fi invingator numai atunci cand vei cunoaste respectul fata de viata si de tot ce te inconjoara...vei fi un invingator doar atunci cand vei trece prin viata si vei capata intelepciune si te vei simti implinit sufleteste.Vreau sa cred ca o viata traita frumos,duce catre o adevarata victorie si frumusete interioara. Ieri eram pesimista,dar astazi si maine si in zilele ce vor urma,voi incerca sa raman optimista chiar  in ciuda problemelor pe care le am.Adevarul este ca aceste ganduri pozitive ma ajuta sa nu-mi pierd rabdarea, sa raman calma si sa caut solutii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 7 aprilie 2015

Se pare ca viata nu este o enigma ...

Ar trebui in fiecare secunda sa pretuim ceea ce avem...ar trebui sa multumim si sa fim recunoscatori pentru toate lucrurile existente in viata noastra.Ar trebui sa constientizam importanta sanatatii noastre caci ea este cea mai importanta. Se pare ca viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata...ci o realitate care trebuie traita.Fiecare dintre noi parcugem in vietile noastre momente de turbulenta... fiecare credem ca tot ceea ce traim la un moment dat este nedrept, ca nu meritam sa ni se intimple anumite lucruri. De cele mai multe ori ne uitam in sus si ne intrebam...de ce eu!. Sigur,nu vom primi nici un raspuns...singurul lucru palpabil este ca viata merge inainte indiferent de greutatile cu care te confrunti.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 6 aprilie 2015

Rareori ...

Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de Extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru. Inima este cea care hotărăşte şi doar ce hotărăşte ea este important. Noi toţi am avut parte de o asemenea experienţă în viaţă. Noi toţi, la un moment dat, ne-am spus printre lacrimi: "Sufăr din cauza unei iubiri care nu merită". Suferim deoarece ne imaginăm că dăm mai mult decât primim. Suferim deoarece dragostea noastră nu este recunoscută. Suferim pentru că nu ne putem impune propriile noastre reguli.-Paulo Coelho-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 5 aprilie 2015

În viață...

În viață de puține ori avem ocazia de a întâlni omul alături de care să te simți bine în orice situație și mai ales omul căruia să-i poți spune absolut orice. Ar putea să-ți fie părinte, frate/soră, prieten, iubită/iubit sau pur și simplu un necunoscut, relația e mai puțin importantă, ceea ce contează este faptul că poți spune orice și știi că nu se va supăra ci va încerca să privească problema din punctul tău de vedere. Te va asculta fără să te judece. Te va aprecia chiar dacă nu împărtășești aceleași idei sau credințe.
Rareori ai ocazia de a întâlni un om alături de care comunicarea să fie perfectă, cei mai mulți dintre noi poate nu-l vom găsi niciodată. Dacă l-ai găsit, nu-l pierde!
-sursa-https://www.facebook.com/Naivul-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 4 aprilie 2015

Viata...

"Viata nu consta in a ne judeca pe noi sau pe ceilalti, ori in a ne vinovati pentru ce am facut gresit sau pentru ce am ezitat sa facem la momentul potrivit. Mai mult, nu am venit aici ca sa invatam ceva..pentru noi nu este nimic de invatat, noi stim totul dinainte! Singurul motiv pentru care ne aflam aici este sa traim ca experienta  ceea ce stim deja despre noi.
Prin urmare, orice experienta am trai, durere, regret, satisfactie sau bucurie, este un succes pentru sufletul nostru. El primeste toate experientele ca fiind misiuni de succes si merge mai departe."


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 3 aprilie 2015

Speranta...

In ultimul timp am avut momente in care am simtit ca nu mai pot ,ca totul este o lupta pierduta...imi plang de mila o zi,doua,apoi realizez ca totul depinde numai si numai de mine. De felul meu ,sunt un om puternic,ordonat,parolist si foarte ambitios in tot ceea ce mi-am propus sa fac.Nu astept nimic de la nimeni pentru ca stiu ca totul depinde de mine si de vointa mea...de felul cum insist sa-mi rezolv problema respectiva.Sunt constienta ca viata si oamenii ne fac sa ne schimbam.Si pe mine m-a schimbat in mare masura, pentru ca am gresit ca  am avut incredere in unele persoane din jurul meu. Stiu...pot spune ca este unul din defectele mele.Cu toate astea ,eu nu mi-am pierdut speranta niciodata.Trebuie sa avem cu totii o speranta...si daca sti ca nu mai e posibil, ea moare ultima.Speranta, in fond,este un optimism  aproape absurd care te tine in alerta si iti pune mintea in functiune.Si totusi,cine a vazut speranta,nu o va mai uita niciodata...o cauta peste tot,printre oameni,sub toate cerurile,visand ca intr-o zi o va intalni din nou.Ce mare dreptate avea Octavian Paler… daca nu mai este speranta, incepe cosmarul.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 2 aprilie 2015

Viața te va surprinde...

"Vei reuși ! Asta mi-am spus în momentul în care am încetat să îmi mai plâng de milă, în clipa în care am decis să lupt. Am luat-o de la început, am schițat cu mâna tremurândă o altă poveste pentru mine, mi-am înfruntat temătoare destinul și astăzi pot spune că sunt mai aproape ca niciodată de ceea ce vreau, de mine însămi. Nu poți spune niciodată că te cunoști cu adevărat. Viața te va surprinde. Te va ului . Te va zgudui. Nu, nu te cunoști cu adevărat dar cu fiecare luptă câștigată te apropii mai mult de tine, de omul care ești, de persoana care trebuie să fii. Este drum lung, adesea vei rătăci, iar de cele mai multe ori te vei simții înfricoșat și dornic să renunți. Când vei mai crește vei descoperi că nu ai învins definitiv minciuna, răutatea, pizma sau nedreptatea , că de cele mai multe ori ai suferit din prostii , lucruri minore, și că te-ai înșelat pe tine însuți, dar de asemenea vei realiza că un adevărat războinic învață din bătăliile pierdute, și la fel vei proceda și tu. Astăzi stau mândră în fața viitorului , pregătită de orice , gata de luptă."

--sursa -Le Parfum de L'amour
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


miercuri, 1 aprilie 2015

M-am lamurit...

Chiar daca nu am vrut sa cred ca unii oameni sunt meschini si rai...iata ca am realizat in aceste zile. Mereu am dorit sa cred ca oamenii sunt buni. Poate m-am mintit singura pentru ca asa as fi dorit eu. Sunt persoane care prin comportamentul lor chiar nu te lasa sa fi tu insusi...parca doresc  sa scoata ce este mai rau din tine.M-am lamurit...si sper sa ma lecuiesc o data pentru totdeauna in privinta unor anumite persoane...m-am saturat de rautatea lor si de lipsa lor de bun simt.Asemenea specimene,nu vor intelege in vecii vecilor ca  a face rau este la indemana oricui, dar a fi vertical si mai precis a fi om, a avea coloana vertebrala , e mai greu decat pare .Sper sa invat sa ma feresc de astfel de oameni care  nu inceteaza decat sa-ti arate cat de usturator e veninul lor...pacat ca am ajuns in final la dureroasa concluzie ca oricat de mult as avea impresia ca-i cunosc pe cei din jurul meu, niciodată nu reusesc cu adevarat sa le cunosc adevarata fata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella