Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 28 februarie 2015

Ziua de azi ...

Ziua de azi e darul lui Dumnezeu pentru noi. Oare stoarcem toată bucuria și frumusețea din ea ? Oare răspundem vieții cu viață și iubirii cu iubire ? Oare risipim timpul cu sufletul sau cu mintea ? Oare ne bucură miracolul zilnic sau este ascuns privirii noastre ? Oare știm cum să trăim frumos, natural, simplu ?
Atâta timp cât putem zâmbi, cauza nu este pierdută. Atâta timp cât putem crede, soarta va fi de partea noastră. Atâta timp cât putem visa, oportunitățile nu vor înceta să apară. Atâta timp cât vom fi recunoscători, viața va continua să ne răsplătească. Atâta timp cât vom iubi și vom trăi frumos, viața ne va fi plină de dragoste, magie și fericire. Atâta timp cât ne vom încredința sufletele lui Dumnezeu, vom avea certitudinea că suntem protejați, iubiți și răsfățați de grija lui părintească. Atâta timp cât continui să lupți și să îndrăznești, ziua de mâine îți va zâmbi iar viitorul îți va părea mai luminos și mai clar ca niciodată.
Zâmbiți. Iubiți. Sperați. Visați. Luptați. Îndrăzniți.
Viața e un șir lung de oportunități infinite.-sursa-Dincolo de Vise.
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten Lenesul-http://chiulangiu.blogspot.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.



Omul ...

Omul este creat din doua parti, o parte materiala si una spiritual .Cele doua ingrediente sant cele care au compus ceea ce se numeste .....omul ....da.. omul are un singur Eu dar acest Eu are si lumina si intuneric ,are si iubire si ura ,are si intelepciune si neantelepciune are putere ,dar are si salbiciune ,bucurie si durere ,frumos sau placut ,credinta sau necredinta .Toti oamenii sant la fel ,unii realizeaza acest lucru ,unii nu ,dar cel care realizeaza traieste pentru a tranforma tot ceea ce nu este in rezonanta cu prima categorie si din fericire sant oamenii care reusesc.Imi aduc aminte ce spunea
Eckhart Tolle""În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu."
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 27 februarie 2015

Ar fi minunat...

Viata mea incepe in fiecare dimineata...traiesc cu adevarat ziua de azi care va deveni ziua de ieri...ca sa fiu fericita in ziua de maine. Puterea gandului este fantastica si nimeni  nu trebuie sa uite ca acesta are un efect de bumerang...intotdeauna gandurile albe fara nuante vor face parte din mine...pentru mine si pentru altii. Imi place enorm sa invat de la altii si mereu sunt atenta la cei din jur pentru ca de la fiecare am ceva de invatat. Stiti ce mi-as dori mai mult de la oameni ? Sa stie sa asculte...ca sa invete sa auda...ar fi minunat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 25 februarie 2015

Am invatat ...

Am invatat sa daruiesc fara sa astept nimic in schimb pentru ca iubesc oamenii...am invatat sa nu mai fiu dezamagita...pentru ca nu mai am asteptari de la nimeni...am invatat sa zambesc cand cineva ma jignit...si zambetul meu este scurt. Da...zambesc cand cineva ma jigneste pentru ca face acest lucru din invidie. Insa mai sper ca anumiti oameni vor intelege ca toate astea nu au sens...este doar o energie consumata si cu ura acumulata gratuit.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 24 februarie 2015

Abia atunci inveti ...

De la un timp simt cum viata trece in viteza pe langa mine...sunt tentata sa o opresc macar cu gandul la clipele frumoase. De multe ori gandesc prin sfera sufletului...am senzatia ca-mi gasesc echilibrul acum...apoi simt ca viata imi dispare printre degete...simt ca se misca cu o viteza ametitoare si daca nu te opresti  din cand in cand sa o traiesti...sa o respiri...ea va trece fara sa-ti dai seama. Sunt momente cand nu ai timp sa te opresti...sa iti tragi sufletul pentru ca mereu suntem intr-o goana nebuna sa realizam ceva...dar vine o vreme cand sufletul tau oboseste si isi cere drepturile...abia atunci inveti sa-ti aduci aminte de tine...de sanatatea ta...sa repari ce mai este de reparat. Abia atunci inveti ce este viata...privesti mai atent la cei care te iubesc exact asa cum esti si care mereu vor fi alaturi de tine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 23 februarie 2015

Am invatat din lectia mea ...

Au fost momente in viata mea cand am crezut ca sansele mele de a trai sunt zero...in acele momente am crezut ca am pierdut totul...ca nu mai aveam nimic. Am reusit sa ma ridic cu toate ca viata ma ingenunchiase...sigur nu a fost usor sa afli ca ai o boala de care poti muri in orice moment...dar am ales sa merg mai departe cu orice risc. Am asteptat cu rabdare si a meritat...am sperat cu incapatanare si am reusit. Cu toate acestea  si mai ales cu speranta in suflet  am reusit sa merg mai departe...imi spuneam in gand de zeci de mii de ori...nu vreau sa renunt la viata...vreau sa traiesc. Am invatat din lectia mea de viata ca nu trebuie sa te lasi invins niciodata chiar daca exista un moment cand cazi in genunchi si recunosti la acel moment ca viata te-a doborat. Da...viata te invinge...dar singur trebuie sa ai puterea sa te ridici...merita sa infrunti destinul cu rabdare si zambetul pe buze.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 22 februarie 2015

Nu stiu daca va intelege...

In iubire pornesti crezand ca nimeni si niciodata nu iti va curma zborul.Dar descoperi mult prea aproape de cuib ca niciodata nu exista...si cazi...si lasi vantul resemnarii sa te poarte la pamant,dar dorinta de a descoperi totusi ceva bun inca te face a iti reiei zborul...descoperi apoi ca nimic nu se uita si chiar daca aripile ti-au fost cusute,nimic nu mai e la fel...caci niciodata o pereche de aripi cusute nu va mai zbura la fel.Toti asteptam sa ni se ofere ceea ce daruim in aceasi cantitate si calitate,iar atunci cand simtim ca nu primim pe masura asteptarilor noastre,ne retragem.Am deschis acest subiect in urma discutiei telefonice cu o prietena...in care ia iubeste foarte mult...iar el aproape de loc. I-am explicat ca atunci cand iubesti o persoana cu adevarat nu inseamna doar sa faci tot ce e posibil si imposibil pentru a fi langa tine... inseamna sa ii oferi si libertatea de a pleca de langa tine daca el considera ca va fi mult mai fericit... o dragoste adevarata nu te tine legat in lanturi, ea te lasa liber sa traiesti si sa simti dupa cum consideri ca este cel mai bine. Nu stiu daca va intelege...

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 21 februarie 2015

Cand viata ...

Cand viata te tranteste la pamant,trebuie sa cauti propriile forte pentru a te ridica in picioare si a merge mai departe.In viata dam peste multe incercari...Important e sa stim si sa vrem sa trecem peste ele.Noi suntem singurii care putem depasi fiecare incercare a vietii.Zambeste cu tot sufletul si nu uita ca fiecare zi se realizeaza din lucrurile pe care le faci ,din tot ceea ce spui ,din tot ceea ce simti si din tot ceea ce gandesti ,continua sa zambesti si sa stralucesti atat in clipele frumoase cat si-n cele grele .
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 20 februarie 2015

Dacă a fost sinceră, a fost criticată. Atunci a devenit indiferentă!...


"Întotdeauna am spus ce gândesc, cu riscul de a mă transforma într-un personaj negativ, cu riscul de a părea arogantă sau pur și simplu pesimistă. Întotdeaua am ales să fiu un om sincer, să nu-mi ascund sentimentele și să nu par perfectă. Nu cred că există oameni perfecți, nu cred că trebuie să-mi ascund sentimentele și nu suport oamenii lingușitori pentru că am învățat că oamenii care te susțin, o fac în liniște. Oamenii care se prefac, te cuceresc cu cuvintele și te lovesc când te aștepți mai puțin. De multe ori par retrasă, dar este modul meu de a evita discuțiile; când întreb pe cineva înseamnă că mă interesează. Dacă nu te întreb, atunci sigur nu ești important pentru mine. De multe ori risc să par cu nasul pe sus, doar pentru că nu bârfesc și nu mă bag peste viețile altora: am învățat că de multe ori oamenii nu fac diferența între un sfat și o critică, de multe ori se supără și nu înțeleg că ai vrut doar să le deschizi ochii, să-i aduci cu picioarele pe pământ, pentru că asta era datoria și ceea ce simțeai tu.
Când spui ceea ce gândești, riști să pierzi oameni dragi pentru tine. Oamenii nu mai apreciează sinceritatea, o consideră un defect și de multe ori, din păcate, o confundă cu invidia. Dacă încerci să ajuți, rareori ești înțeles și ascultat, de multe ori ești considerat invidios, răutăcios sau pur și simplu nu ești luat în serios. Fără să vrei te retragi, începi să-ți vezi de viața ta și să nu-i mai deranjezi pe ceilalți: nici atunci nu este bine! Te vor considera nepăsător, indiferent și orice altceva. De multe ori oamenii cred că ne cunosc, dar nu realizează cât de mult greșesesc. Oamenii se schimbă în timp, nu mai sunt cine eram acum un an și nici nu-mi amintesc cu ce am greșit acum doi ani. M-am acceptat așa cum sunt și mi-am interiorizat greșelile dar nu-mi pot petrece viața mergând înapoi, acceptând reproșuri. Cine vrea să înțeleagă, va înțelege. Cine continuă cu reproșuri și jocuri copilărești, va realiza că oamenii obosesc și la un moment dat nu mai dau explicații pentru că oricum nu sunt înțelese sau ascultate."
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 19 februarie 2015

Intotdeauna...

Amintirile niciodata nu te lasa sa le uiti chiar daca tu vrei la un moment dat sa le stergi din memoria ta. Intotdeauna am tinut la amintirile mele si le-am tinut ferecate in suflet ca pe niste comori bine ascunse...chiar daca vreau sa le uit...nu pot...pentru ca ele fac parte din viata mea si mai ales dintr-un timp al meu.Si daca vreau sa le sterg de praf ,in sufletul si mintea mea ele nu se vor sterge niciodata ...ele reprezinta pentru mine timpuri trecute care ma vor ajuta la examenul vietii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 18 februarie 2015

Toti,absolut toti ...

Niciodata nu mi-a placut sa judec pe cineva pentru ce a facut...nu stiu...consider ca nimeni pe lumea asta nu are acest drept. Este foarte usor sa judeci fara sa cunosti viata acelui om...si chiar daca acel om a gresit, cred ca esti dator sa-i explici unde a gresit decat sa cauti sa-l jignesti sau sa-l desconsideri. Toti,absolut toti suntem supusi greselii,dar depinde de fiecare daca are puterea sa constientizeze si sa mearga pe drumul drept...si apoi daca un om considera sa-si descarce sufletul in fata ta,tu esti dator sa pastrezi acel secret , fara sa-l judeci. Nu pot decat sa imi imaginez suferinta care este in sufletul acelui om si care incearca sa-si puna sufletul pe tava in fata ta...pot sa imi imaginez durerea si ranile sufletesti ale celor care trebuie sa faca fata si dezaprobarii celor din jur. Viata este asemeni unui val, pentru ca sunt situatii cand nu mai vedem nici o iesire ,dar aceasta nu inseamna ca ea nu exista, ci doar ca noi nu reusim in acel moment sa vedem soarele din cauza norilor. Inchei aceasta postare cu un citat a lui Goethe ..."suntem obisnuiti ca oamenii sa-si bata joc de ceea ce nu inteleg si sa vocifereze la ceea ce-i bun si frumos, care adesea le e nesuferit."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 17 februarie 2015

Cel puţin aveam vise...

" Cel puţin aveam vise pe care le păzeam cu gelozie în adâncul inimii mele, dar şi acestea s-au sfărâmat de zidul realităţii; s-au sfărâmat în mii de cioburi, dar eu m-am aplecat şi le-am adunat pe toate, iar acum, cu nesfârşită răbdare, le voi pune la loc. Le voi reda vechea lor strălucire şi le voi pune aripi, ca să înveţe să zboare şi, încetul cu încetul, să se înalţe la cer, atât de mult încât, cine ştie, poate vor trece dincolo de acest zid şi se vor găsi de cealaltă parte, în acel loc în care visele se adeveresc, iau mai întâi forma ideilor, apoi a planurilor şi, în cele din urmă, devin fapte concrete"- Andreea Bocelli , " Muzica tăcerii"
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 16 februarie 2015

Sa fim buni sau sa fim rai?

"Cu cat sunt mai buni, mai politicosi, mai delicati, oamenii au cu atat mai multe experiente neplacute. In jurul meu, oameni buni de pus la rana imi povestesc cum au stat cu anii si, in numele moralei crestine sau al bunului simt prost inteles, au incasat suturi dupa suturi de la cate un personaj fara scrupule.
Aud de doamne dragute care au rabdat o viata intreaga toanele unor soti tirani, dar si de barbati buni si cu suflet nobil, care-au stat cu anii langa o femeie care i-a tinut sub papuc si le-a pus coarne. Dupa ani si ani in care ne-am dezmeticit, povestim atunci cand ne intalnim si avem puterea sa radem, noi si prietenii nostri, de intamplari in care ne-am umilit in numele salvarii cate unei relatii paguboase, in care, oricum, nimeni nu era fericit. Ne amintim de episoade in care  noi pregateam cate o simfonie pentru cel pe care-l iubeam, iar el isi deschidea plictisit ziarul. De povesti in care am fugit de acasa cu gand ca partenerul va veni disperat dupa noi, iar el nici n-a bagat de seama ca lipsim. Asa ca ne-am intors de buna voie, cu coada intre picioare si aceeasi boccea in mana.
O prietena a mea imi povesteste ca a parasit-o adoratul (ca” iubitul” ar fi prea putin spus) caruia i-a fost credincioasa pana la dementa, pentru ca el a realizat, intr-un tarziu, ca-i e dor de femeia dinainte, de care s-a despartit pentru ca ramasese gravida cu altul. Un amic apropiat de-al meu a trecut nu de mult prin furcile caudine ale unui partaj cu tambalau, in care sotia casnica, parasita dupa ani in care l-a inselat fara perdea, de radea tot targul de el, i-a pretins daune morale si materiale constand in toata averea agonisita din truda lui, pe motiv ca a stricat familia- pe care ea doar o spurcase nitel. Un prieten care a decretat ca firma infiintata de el e o familie si ca angajatii lui sunt fratii lui, cu drepturi egale, s-a trezit ca toti rasfatatii din subordine – pe care-i trimisese la cursuri si specializari si-i burdusise cu prime – i-au plecat la concurenta si au facut prapad in urma lor, ca sa munceasca altii un an sa puna in ordine ce-au distrus ei, frateste, inainte de plecare. O buna si draga amica de-a mea a ramas insarcinata pentru a doua oara, pentru ca sotul ei insista ca-si doreste si o fetita, nu doar un baietel. Inainte sa nasca fetita, totusi, sotul s-a razgandit si i-a declarat ca a realizat ca nu a iubit-o niciodata. Si-a strans lucrurile intr-o valiza si a lasat-o sa plece singura la maternitate. Cand fetita implinea o luna, a vizitat-o o prietena pe care o chemase sa-i ajute un pic la curatenie, si atunci a aflat si ca sotul ei nehotarat era indragostit lulea de o actrita de cabaret, maritata, la randu-i.
Cu cat sunt mai buni, mai seriosi, mai generosi, cu atat parca oamenii sunt posesorii unui portofoliu mai amplu de porcarii indurate de la altii. In schimb, vad tot felul de scorpii si de destrabalati care n-au patit in viata lor decat ce-au vrut ei sa pateasca, si care bat cu tupeu din picior ori de cate ori nu le convine ceva. Si sigur ca ma intreb daca ar trebui sa-mi cresc copiii invatandu-i sa calce pe cadavre pentru binele si bucuria proprie, mai ales ca vad ca egoistilor lipsiti de scrupule nu le merge chiar rau, sau sa-i conving mai departe sa fie oameni buni, cu teama de pedeapsa Domnului, care sa-si iubeasca aproapele neconditionat, chiar si cand aproapele e nesimtit  sau lacom, mincinos sau cu pofta de furt sau amantlac.
Ma intreb, si nu gasesc niciun raspuns…"-sursa

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 13 februarie 2015

Poate multi ne invidiaza...

Traim parca intr-o lume paralela  si suntem tentati sa judecam oamenii prin ochii mintii noastre. Sau mai bine spus sa fim judecati. Poate multi ne invidiaza... ne cred fericiti si realizati si asteapta de la noi sa daruim mereu doar noi...sa le facem zilele fericite si frumoase....sa-i ascultam atenti.....dar putini uita ca si tu esti un om . Am ajuns sa-i judecam pe altii sau sa fim noi cei judecati. E greu insa de inteles cum de am ajuns noi, oamenii, sa fim chiar atat de priceputi in a-i judeca pe altii.  Pentru  multi   este mai usor sa judece oamenii decat sa-i cunoasca,pentru  ca a cunoaste un om  iti trebuie mult   timp si rabdare.  Din pacate, judecam si suntem judecati dupa prima impresie ...trist dar adevarat.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Trăiește viața ...

"Fă din ceea ce te doboară o lecție pentru mâine. Fă din eșecuri, experiențe. Fă din vise , realitate. Fă din ceea ce ești cea mai bună parte a ta. Fă din ceea ce te înconjoară amintiri frumoase, clipe de neuitat. Fă imposibilul, posibil și nu te lăsă descurajat indiferent de încercările prin care treci.
Trăiește viața care ți s-a dat și nu pe a altora. Îndeplinește-ți visele tale și nu pe cele ale prietenilor sau familiei. Realizează lucruri mărețe, frumoase dar nu prin înșelăciuni sau minciuni ci prin forțele proprii. Crede în tine chiar și atunci când ești îngenunchiat și nu mai vezi nimic decât întuneric. Nu rata șansele, oportunitățile, posibilitățile care te înconjoară. În drumul tău agăță-te de orice lucru minor care-ți iese în cale și fă-l să se muleze pe nevoile tale. Nu ezita nici o secundă , nu gândi negativ, înalță-te plin de încredere deasupra tuturor vorbelor și a sentimentelor false. Ia exemplul primăverii care aduce pretutindeni lumină, căldură și culoare , și fii asemeni ei oriunde te-ar purta pașii. Înconjoară-te de frumos, bunătate, căldura și iubire, nu fii un substitut pentru cei din jurul tău pentru că meriți mai mult."
-sursa- Dincolo de Vise-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viaţa, o mare necunoscută...

Viaţa, o mare necunoscută pentru om, drumul dintre fiinţă şi nefiinţă, o cale ce se intersectează cu alte căi, o trecere lină, pentru unii, mult prea tumultoasă pentru alţii, o căutare permanentă a ceva ce nu cunoşti, dar simţi ca trebuie descoperit, viaţa o laşitate sau un exerciţiu de voinţă, un manunchi de contradicţii, un mare semn de întrebare, şi totuşi, viaţa este un miracol!

Să te trezesti dimineaţa, cu razele de soare ce-ţi mângâie nu doar trupul, ci şi sufletul, este o încântare!
Să poţi să-ţi faci singur cafeaua este o binecuvântare!
Să ai un loc de muncă, spre care să te îndrepţi şi de unde să revii, este o şansă pe care nu ai ratat-o!
Să ai cui sa oferi din prea plinul inimii tale este o fericire!
Să poţi asculta reproşuri, fară să te superi, este o chestiune de voinţă!
Să poţi râde, când inima-ţi plânge este autoeducaţie!
Să te ridici, pentru a o lua de la capăt, după ce ai fost jos de tot, ţine de forţa interioară!
Să înţelegi de ce oamenii te rănesc înseamnă să le fii superior cu o treaptă!
Să-i iubeşti pe cei mai puţini favorizaţi decât tine denotă carcater!
Să cauţi răspunsuri înseamnă să-ţi simţi spiritul viu!
Să poţi accepta toate acestea şi multe altele pe care viaţa ţi le oferă ţine de înţelepciune!

Este adevărat că ea, înţelepciunea, vine mai târziu sau deloc, depinde de fiecare ins cum alege să-şi trăiască viaţa.
Ea poate fi trăită la voia întâmplării sau ca un miracol!
Alegerea ne aparţine!Liberul arbitru este un cadou pe care l-a primit fiecare, dar de care uzeaza puţini, din păcate.
Eu am ales să-mi trăiesc viaţa ca pe un miracol, să iubesc fiecare clipă pe care mi-o oferă, indiferent de ce-mi aduce ea, pentru că ştiu că ea, clipa, este ireversibilă!"
-sursa-
Rita Drumes-http://rita-drumes.blogspot.ro/
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


joi, 12 februarie 2015

Sentimentele pe care le trăim...

Am observat că oamenii când sunt fericiţi şi trec prin momente frumoase simt nevoia să împartă asta cu cei din jur. Unii scriu, alţii vorbesc cu persoane dragi, alţii postează pe diferite reţele de socializare, alţii ţin un jurnal etc.
Bucuria unui moment parcă nu e completă dacă nu o împarţi şi cu ceilalţi.
Dar, când vine vorba de tristeţe, de momente încărcate, lucrurile se schimbă puţin. Pe cât de deschişi suntem atunci când suntem fericiţi, pe atât de introvertiţi suntem când suferim. Unii se închid în casă ca nimeni să nu-i vadă, alţii zâmbesc doar pentru a nu da de înţeles că suferă, alţii citesc o carte sau ascultă muzică doar pentru a se rupe puţin de cotodian etc.
Sentimentele pe care le trăim zi de zi ne schimbă. Uneori în bine, alteori în rău. Doar că unii au puterea să le depăşească şi să redevină ei, iar alţii rămân ancoraţi în momente deja trecute nemaiputând să se rupă şi să meargă mai departe.
Viaţa e făcută din bune şi rele, iar noi, trebuie să învăţăm să rămânem verticali atât în faţa fericirii cât şi a tristeţii.
-sursa- Invitatie la Visare
  Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 11 februarie 2015

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler...

Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu, viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji, ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare. Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar. Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf
Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu, viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji, ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare. Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar. Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf

 
" - Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?Dumnezeu mi-a raspuns:- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.Apoi am întrebat:- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna."
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu, viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji, ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare. Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar. Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf
Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu, viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji, ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare. Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar. Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf

marți, 10 februarie 2015

Astazi...

Astazi m-am intilnit in parc cu o doamna doctor,cunostiinte mai vechi ...doamna  venea de la spital unde facuse o perfuzie...un om minunat...de exceptie. Aceasta doamna doctor mi-a spus ca si dumneaei este bolnava de cancer...dar intr-un stadiu avansat...era foarte detasata...chiar nu imi venea sa cred. Ne-am plimbat cam o jumatate de ora si in acest timp am reusit sa inteleg ca nu Dumnezeu ma pedepsit cand m-am imbolnavit eu acum cativa ani. Multumesc... doamna doctor  pentru lectia de  viata pe care azi,fara sa vreti mi-ai dat-o...multumesc ca m-ati facut sa cred ca boala nu este un blestem...ci o pura intimplare sau neglijenta in cazul meu. Cum este si boala asta...loveste chiar si intr-un om care salveaza vieti.  E greu,este cumplit,cunosc boala asta si in fata ei il ai doar pe Dumnezeu , fara fonduri, fara ajutoare...ba nu !...cu ajutorul rugaciunii tuturor.Exista atata boala, atata suferinta, atata disperare……. eu am redistribuit mereu acei 2 % catre o fundatie …..e nevoie de ei peste tot , oriunde sunt bineveniti si niciodata suficienti.  In tara asta totul te revolta si singurul ajutor il asteptam doar de la Dumnezeu si oamenii din jur.Lupta cu cancerul ar trebui sa ne transforme in luptatori si invingatori.Tot timpul am spus ca pesimismul ar trebui pus in cui...pentru ca mai am multe de facut incat daca as muri...mi-ar veni sa ma omor. Am trecut peste toate si voi mai trece de acum inainte...asa sa-i fac in ciuda bolii...pentru ca viata merge inainte si nimic nu voi lasa sa ma ingenuncheze.Multumesc Doamne ca mi-ai dat o lectie si am stiut sa trec examenul cu capul sus. Niciodata nu ma voi gandi sa renunt...nici macar in visele mele cele mai urite...nu trebuie sa sper ca va fi bine...trebuie sa fiu convinsa ca asa va fi...totul nu este decat o provocare si indiferent de cat de grau mi-a fost...trebuie sa trec mai departe.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 9 februarie 2015

Acel loc in care simti ca esti acasa...

Sufletul este locul unde isi pune amprenta bucuria...tristetea...fericirea...dragostea ...este acel loc in care simti ca esti acasa...locul in care cauti linistea...locul in care tu stai fata in fata cu tine,cu adevarul...aici nu poti sa trisezi pentru ca este acel ecran care spune adevarul...in care se deruleaza filmul vietii tale...ramai multa vreme nemiscat,.apoi cu miscari incete te apleci sa aduni bucatele de suflet care s-au imprastiat in toate directiile...le reasezi in forma pe care numai tu o stii .Am devenit cea mai buna prietena a mea...am inceput sa ma iubesc,sunt cam egoista...am invatat sa spun  si  "nu" atunci cand e nevoie.Am inteles ca nu trebuie sa fac mai mult decat simt...si pot...pentru ca timpul ramas il voi folosi pentru sufletul meu.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 8 februarie 2015

Foarte multe de ce-uri ...

Au fost multe intrebari pe care eu mi le-am pus in viata asta...m-am intrebat de unde vin...incotro merg si de ce sunt aici? Foarte multe...de ce-uri la care nu am nici un raspuns...inregistrez momente ale vietii rele si bune...dupa care trag invataminte cu o maturitate mai mare...apoi o iau de la capat...imi propun obiective si vreau vise mai inalte. Nu reusesc mereu si chiar nu este usor...cateodata drumul este blocat de diferite obstacole...sti este ca si cum ai urca un munte si ai in fata multe poteci...alegi o poteca...dar intilnesti un copac cazut si nu poti sa treci...apoi esti nevoit sa alegi o alta poteca. Eu am un vis,adica mai multe si asta este farmecul vietii mele.Pe mine ma incanta oamenii buni...frumosi la suflet...oameni cu mare pret si incerc sa fiu acolo unde este nevoie de un zambet,un cuvant de incurajare...o imbratisare...este o parte a vietii mele sa fiu o companie placuta ,utila si demna. Prietenia celor din jur,a celor  care le pasa de mine reprezinta,o mina de aur la care nu voi renunta niciodata. Am invatat in viata mea sa nu astept nimic,pentru ca totul este greu...dar bunul simt si demnitatea pretuiesc mai mult decat tot aurul din lume.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 7 februarie 2015

Sufletul nostru...

Pacat ca din ce in ce mai multe suflete sant pline de rautate...invidie si tristete,iar in drumul lor in labirintul vietii lasa multe urme adanci. Cand lumina devine intuneric atunci lacrimile nu mai stiu sa sarute puritatea petalelor de flori ci sapa cu sarea lor,rani mai adinc,in tot mai adinc clocotind durerea in urlet asurzitor,al sufletului catre suflet.In viata mai devreme sau mai tirziu primim ce sufletul nostru a oferit.Sufletul nostru este ca un ochi,o alta privire spre lumea care ne inconjoara...buna sau rea...indiferent,.si cel mai frumos este ca sufletul nu moare.Iti poti pacali mintea,insa nu si sufletul. Daca vrei sa zambesti,nu este suficient sa tii doar ochii deschisi,mai trebuie sa deschizi si fereastra sufletului.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 6 februarie 2015

Ar fi benefic...

M-am agatat de diverse sperante pentru a motiva fericirea si dorinta de a trai, de fapt am realizat ca acelea erau doar vise... si bucuria de a trai nu este motivata decat de faptul ca sunt sanatosa, ca sunt respectata si iubita de persoanele care conteaza pentru mine... sunt bucurosa cand pot fi de folos cuiva, cand mi se cere o parere, sunt bucurosa cand vad ca reusesc sa aduc un strop de fericire si buna dispozitie unei persoane care are nevoie.Ar fi benefic sa traim doar incercand sincer sa traim cat mai frumos si sa alegem doar ce ne face bine. Tristetea ,durerea sau nemernicia altora nu ne fac bine.Ceea ce gandam, simtim, spunem, facem, primim, respingem, cautam, ne schimba si pe noi, si lumea si pe ceilalti.De aceea am spus mereu ca viata e superba este extraordinara si merita traita la maximum.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 5 februarie 2015

Pentru a putea trai...

Sunt atatea lucruri in viata mea pe care mi-as dori sa le schimb...dar nu pot pentru ca deja au trecut,dar exista si un lucru bun...trecutul nu-l mai putem schimba pentru ca trecutul ne-a schimbat pe noi....unii am devenit mai buni,mai intelegatori ,mai ingaduitori ,mai realisti,mai intelepti . Trecutul este o parte din tine, care iti apartine cu toate lucrurile bune sau rele care ti s-au intamplat...nu poti sa negi timpul care s-a scurs...oricat ai vrea. Eu personal nu m-am considerat o invinsa a destinului,nici macar a vietii...pentru ca inca traiesc. Cand ne indreptam spre viitor, ne indreptam cu tot cu trecut...trecutul suntem noi..prezentul, la fel...dar viitorul e necunoscut... inca. Pentru a putea trai in prezent va trebui sa te ierti, sa te consideri invins sau castigator al vietii...asta doar tu si cu tine vei sti.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 4 februarie 2015

Luptam pentru lucruri inutile ...

Noi oamenii preferam o minciuna decat un adevar crud si dupa un timp ne plangem ca am fost mintiti... ne simtim tradati, dar in subcostientul nostru ne-am fi bucurat daca nu aflam adevarul... si ramaneam cu acea iluzie care nu putea sa ne faca rau...suntem  ciudati pentru ca punem prea multe intrebari altora deoarece ne este teama sa ne raspundem la propriile intrebari....tipam,pentru a nu auzi tipatul de neputinta al neimplinirilor datorate lasitatii......uram mainciuna altora pentru ca minciunile noastre au ranit pe prea multi. Luptam pentru lucruri inutile ,batalii usoare,fara prea mare efort....pentru ca lucrurile care merita cu adevarat necesita si efort adevarat si toate astea le facem doar pentru ca avem nevoie de un motiv pentru ceea ce nu reusim noi sa acceptam sau sa depasim... avem nevoie de un vinovat.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 3 februarie 2015

In seara aceea ...

Astazi fiind singura cu gandurile mele mi-am adus aminte de actrita Luminita Stoianovici. ..asa ca am sa va spun o poveste adevarata. Era intr-o noapte de 19 noiembrie 2008 iar eu eram internata in spitalul  Fundeni pentru radioterapie,eram in salon cu prietena mea Paulina din Bacau,care din pacate a murit si ea dupa 2 ani...ne prinsese ora 24 si noi doua tot ne povesteam una alteia ...pe zi dupa ce terminasem acele raze, am mers impreuna in oras pentru asi cumpara Paulina o peruca...ea avea cancer la creier. Recunosc ca de acest fel de cancer nu am auzit niciodata pana atunci. Cu Paulina nu ma plictiseam niciodata...era o femeie optimista si mereu vesela,ea era de alta religie si totusi mergea cu mine la biserica din curtea spitalului. La un moment dat am auzit galagie pe hol,asistentele erau agitate ca aveau de primit o urgenta...la noi in salon toate locurile erau ocupate,dar fiind vineri seara doua fete au plecat acasa uramand sa revina luni dimineata...asa ca ne-am pomenit cu urgenta la noi in salon. In seara aceea nu am inchis ochii pentru  ca aceasta femeie avea  dureri  si efectiv nimeni nu o baga in seama...pe parcurs am vorbit cu ea si ne-a spus ca este actrita. Afara era un frig groaznic,iar  asistentele ne lasa usa deschisa la salon pentru a auzi ele mai bine ce se intampla cu bolnava.Trebuie sa specific ca atunci cand erai supus unei radioterapii nu aveai voie sa racesti sau sa capeti vreun virus pentru ca tot chinul care il indurai era egal cu zero.Ma uitam cu groaza la aceasta femeie care fusese operata cu sase luni in urma...si tot moralul meu era la pamant pentru ca si eu urma sa ma operez peste cateva luni. Spre dimineata m-am apropiat de patul ei si am intrebat-o cum se mai simte si daca are nevoie de ceva...ea m-a privit in ochi mi-a spus ca sunt o persoana deosebita si cocheta,apoi mi-a cerut un pahar cu apa...cu chiu cu vai am adormit ,spre sase dimineata  m-am trezit cu doamna Luminita care ma ruga sa-i dau o tigare...eu am fost foarte mirata, nu ca mi-a cerut acea tigare ci ca mai avea puterea sa fumeze in starea ei. Am insotit-o sa fumeze...si stiti ce mi-a spus! Peste doua zile am sa mor...si sunt singura. Aceste cuvinte nu am sa le uit toata viata, pentru ca aceasta femeie a murit exact peste doua zile pe 21 noiembrie 2008...a fost mutata in salonul de vizavi,ne despartea doar un perete...iar eu cand dormeam ,dincolo de zidul salonului murea un om,  putin dupa miezul noptii. Groaznic...si in acelasi timp dureros.  Am sa adaug cate ceva din cariera actritei Luminita Stoianovici...date care le-am gasit pe net. Actriţa de teatru şi film Luminiţa Stoianovici a murit la vârsta de 49 de ani pe 21 noiembrie 2008...pe lângă numeroasele roluri din piesele de teatru, actriţa a jucat şi rolul lui Nuţi din serialul televizat Voinţă de femeie. De-a lungul carierei a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Draga Olteanu Matei, Maia Morgenstern şi Mircea Rusu.
Luminiţa Stoianovici a interpretat pe scenele Teatrului de Stat Reşiţa şi ale Teatrului Naţional din Timişoara o mulţime de roluri principale, printre care: Miţa Baston, (D-ale Carnavalului de I. L. Caragiale), Nataşa (Trei surori de A. P. Cehov), Magda (Moara de pulbere de D. R. Popescu), Anna Christie (Anna Christie de Eugene O'Neill), Irina (Matca de Marin Sorescu).
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 2 februarie 2015

Daca spui ce simti...

Intotdeauna am avut nevoie de acele persoane in jurul meu in fata carora sa nu fiu nevoita a purta o masca...am observat ca in ultimul timp calitatea oamenilor este invers proportionala cu cantitatea lor. Daca spui ce simti...esti slab...daca ai mai multa intelegere pentru cineva...esti prost,asa ca oamenii buni si de calitate se vor imputina in fiecare zi. Visez mereu la o lume mai buna ...si am observat ca binele il facem in majoritatea cazurilor instinctiv,fara sa ne gandim prea mult...dar raul il planificam dupa mult timp si apoi il facem. Trebuie sa ma multumesc si sa fiu fericita cu acei oameni care-mi seamana in sentimente...pentru ca iubirea este sentimentul...fapta si lucrul cel mai usor de facut,simtit si trait.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 1 februarie 2015

Poate ...

Poate ca ati observat cum inchei eu postarile cu acel cuvant "Trebuie sa Traiesc",care pentru mine are o mare greutate si intensitate...acest cuvant pot sa spun ca imi guverneaza viata,pentru ca trebuie sa fac ce trebuie...cum trebuie si cand trebuie. Daca pana acum ma consumam pentru nimicuri pe acei oameni care m-au ranit...de acum trebuie sa ignor acele persoane si sa fiu linistita. Eu intotdeauna am mers pe principiul ca am o singura viata care merita traita la maxim,pentru ca viata este a mea si merita sa ma gandesc  la mine. Daca pana acum trebuia sa fac alegeri in functie de altii...acum trebuie sa traiesc asa cum vreau eu pentru ca mi-am dat seama ca timpul este pretios...nu merita irosit pe activitati inutile si cu oameni care nu ma merita.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.