Totalul afișărilor de pagină

marți, 20 ianuarie 2015

Eu cred...

Eu cred ca scopul meu in viata este sa aduc bucurii oamenilor,ador acest lucru si ma straduiesc din rasputeri.Nu sunt lucruri mari,sunt mici bucurii care stranse intr-un manunchi,valoreaza enorm. Imi place sa iubesc viata,am sa lupt pentru a ramane tare ca o stanca in incercarile ei dureroase...si am sa lupt pentru frumusetea pe care destinul mi-o ofera. Viata iti face fel de feste,te provoaca dar este ca un educator formidabil. Daca  in viata nu faci nimic dai vina pe destin...nu mai poti lupta cu viata si nu vrei sa inveti nimic de la ea. Se spune ca destinul ni-l  faurim fiecare dintre noi,farmecul vietii consta in faptul ca nu stim ce ne asteapta in clipa urmatoare,totul se poate schimba...desi ne place  sa traim cu ideea ca detinem controlul.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Un comentariu:

  1. e frumos sa cunosti omul dincolo de patimi, dincolo de perdeaua cu care-l acopera conjunctura. e placut si ca exercitiu psihologic, sau uman sau ca o meditatie care duce tot catre tine. daca nu bati stalpi in cele patru colturi ale cerului pentru a-ti construi gospodaria intru credinta, toata bolta iti va ramane sa-ti asezi devenirea. si tocmai de-aceea, pribeag iti ramane sufletul pentru ca n-ai stalp la care sa te intorci iar libertatea e capatul lumii tale. fiecare om lasa in sufletul altuia un pas, o treapta, o semnatura. iar atunci cand doar sufletele comunica, fara povara de dorinte si dureri, e semn ca pasul e mai adanc, treapta duce mai sus iar semnatura nu se sterge dupa granita unei vieti oarecare.

    RăspundețiȘtergere